Cred în schimbare. Și am avut curajul să cred.

Am crezut atât de tare, încât la 40 de ani am decis să o iau de la început.
Am lăsat o profesie și o carieră și am pornit pe drumul altei profesii, al altei cariere – pe drumul schimbării, pe drumul psihologiei.

Dacă te întrebi dacă a fost ușor, răspunsul e și da, și nu.
A fost ușor pentru că mi-am dorit cu ardoare și am avut alături oameni luminați, care au contat și contează – oameni pentru care recunoștința mea nu se va prescrie niciodată.

A fost greu, pentru că am pornit aproape de la zero pe un drum nou, spre un orizont necunoscut. Din fericire, știam unde vreau să ajung, iar acest țel mi-a fost far.

Pe drum m-am reinventat, am învățat mult, am plâns, am râs, am greșit și am continuat să merg înainte. Mi-am spus uneori că nu merge, dar nu m-am oprit…

Schimbarea nu e ușoară, dar merită.
Intuiam asta la început; acum știu.

Lucrurile capătă sens, direcție și consistență, iar puterea se naște și crește. Îndoielile nu dispar niciodată – se transformă, se rafinează.
Nu mai sunt despre „oare știu, oare pot, oare merit”, ci despre „cât de bine, cât de profund, cât de subtil, cât de departe”.

Este un drum care duce undeva – spre un eu mai bun, mai echilibrat, mai curajos.
Nu lăsa îndoielile să te țină în zona lui „oare”!
Vino spre „cât de”!

Nu ești singur.
Cineva poate fi un far pentru tine. Cineva știe drumul – drumul schimbării.