Azi nu mai sunt cea de ieri. Nici tu nu mai ești cel de ieri.

Fiecare schimbare de pe chipul nostru reflectă experiențele prin care am trecut. Fiecare rid sau kilogram au propria lor poveste.

Noi nu mai suntem cine la un moment dat am crezut sau am sperat că suntem. Totul este într-o dinamică fara sfarsit. Prin urmare si identitatea noastră se schimbă în tot acest tumult. Da, identitatea chiar se schimbă.

Așa  cum o pierdere semnificativă – moartea cuiva apropiat, destramarea unei relații de iubire sau prietenie, divorțul părinților, abuzurile, critica și judecata, comparația cu ceilalți, pedepsirea, respingerea, grija excesivă și controlul, bullying-ul, alcoolismul sau boala în familia de origine – ne impactează viața în toate aspectele ei, mai mult decât am vrea sa credem – în aceeasi măsură tot ceea ce facem pentru noi azi, aici și acum, reflectat în experiențele pe care le avem – ceea ce discutăm ori citim, obiceiurile, dialogul interior, oamenii și relațiile pe care le construim cu ei – ne schimbă viața.

Este oare important să ne uităm la toate aceste aspecte din copilărie? Da, este.  De ce? Pentru că psihicul ataseaza acestor evenimente percepute ca majore o emoție intensă și o convingere care genereaza o buclă, iar și iar, precum micuțul hamster care aleargă în rotița lui și crede că avansează. Si, tot ca hamsterul, concentrati pe „rotița” noastră, nu vedem ce se întâmplă în preajmă și nu percepem corect trecerea timpului.

Iar psihicul nostru, cu intentia de a ne ajuta sa mergem mai departe pe drumul vieții, ia aceste emoții și le trimite în adânc, în spate, uneori chiar în uitare aparent absolută. Și pare că s-au pierdut în propria noastră istorie, și credem că „am trecut peste”, dar, în realitate aceste părți din noi ajung sa ne conducă viața, ne determină alegerile și comportamentul. Și, ceea ce este mai important, fac totul fără controlul nostru. Sloganul acestor părți este ,,Să facem cumva, ceva, orice să nu se mai simtă ce s-a simțit.” Ca atare, se ridică ziduri uriașe, protecții și scuturi. Altfel spus, la exterior se va vedea ceva, dar în interior este o cu totul altă poveste.

Marea provocare este că tot acolo, în adâncuri, unde sălășluiesc aceste emoții blocate, sunt și resursele noastre, tot blocate, precum aurul ascuns în pământ sau perlele ascunse în apele adânci.

Ceea ce este de valoare nu se găsește la întâmplare, ușor, „la liber”.

Atunci când ajungem să ne descoperim așa cum suntem, când începem să ne uităm la noi cu blândețe și acceptare, abia atunci începe procesul nostru de schimbare și devenire.

Tu oare cine ești cu adevărat? Cine vrei să devi?